Contribuția proprie și punctajul: de ce o baterie ieftină îți scade scorul

Doi oameni montează aceeași baterie de 12 kWh. Primul o ia dintr-un ecosistem deschis, la 850 de lei pe kWh, și iese cu un proiect de 13.700 de lei. Al doilea are invertor Huawei, deci plătește 2.200 de lei pe kWh, și ajunge la 29.900.

Primul a fost mai deștept cu banii. La punctaj, iese ultimul.

Cel cu proiectul ieftin ia 10 puncte din 50 pe criteriul contribuției proprii. Cel cu proiectul scump ia 29,8. Aceeași capacitate, același număr de kWh stocați, aceeași energie salvată seara. Diferența de aproape 20 de puncte vine exclusiv din cât a costat instalația.

Sună nedrept. Partea bună e că se repară, și nu prin schimbarea bateriei.

Formula, citită corect

Precizarea obligatorie: vorbim despre forma consolidată a proiectului de ghid, publicată pe 9 septembrie 2026 după închiderea consultării publice, nu despre un ordin în vigoare. Cifrele se pot schimba până la aprobare, iar consultarea a arătat că chiar se schimbă: formula de mai jos a fost rescrisă față de proiectul din 18 august.

Articolul 19 dă maximum 100 de puncte, împărțite acum pe două criterii, nu pe trei: 50 pentru contribuția proprie și 50 pentru capacitatea în kWh. Criteriul puterii instalate a panourilor, care valora 20 de puncte în proiectul din august, a fost eliminat. Cele două criterii rămase sună la fel, dar nu funcționează la fel.

Capacitatea se punctează direct: fiecare kWh înseamnă 2,5 puncte, iar de la 20 kWh în sus se acordă maximul de 50. Contribuția proprie, în schimb, are o formulă, scrisă ca ecuație în textul ghidului:

punctajul contribuției proprii este egal cu 30 înmulțit cu raportul dintre contribuția proprie și finanțarea acordată de AFM

Aici se înșală aproape toată lumea. Formula nu e imprimată ca text, ci ca ecuație, iar propoziția din jurul ei spune doar că punctajul „este egal cu valoarea rezultată din aplicarea formulei”. E ușor de citit ca și cum punctajul ar fi egal cu procentul contribuției. Nu este: se compară ce pui tu cu ce pune AFM, nu cu totalul.

Contribuția ta	Puncte din 50
25%	10
30%	12,9
40%	20
50%	30
55%	36,7
62,5%	50
70%	50

Maximul se atinge la 62,5%, exact ca în proiectul din august, dar acum valorează 50 de puncte, nu 40. Iar sub prag se coboară repede.

Capcana proiectelor ieftine

Finanțarea AFM e cea mai mică dintre trei valori: 75% din valoarea totală a proiectului, plafonul de 15.000 de lei, și cheltuiala eligibilă, care e la rândul ei limitată de standardul de cost, urcat prin forma consolidată la 1.500 de lei pe kWh.

La un proiect ieftin, prima limită mușcă prima. Bateria de 12 kWh cu montaj, la 13.700 de lei: 75% din ea înseamnă 10.275 de lei, mult sub plafonul de 15.000. AFM îți dă 10.275, tu pui 3.425, adică fix 25%.

Și 25% e podeaua absolută, pentru că finanțarea nu poate depăși niciodată 75%. Cu alte cuvinte, cine cere maximul pe un proiect ieftin ajunge automat la punctajul minim posibil pe acest criteriu. Nu din neatenție, ci prin construcția mecanismului.

Cu cât proiectul e mai scump, cu atât finanțarea rămâne blocată la 15.000 și partea ta urcă de la sine. De asta cel cu Huawei ia 29,8 puncte fără să fi făcut nimic special: pune din buzunar 14.900 de lei, aproape cât îi dă AFM.

Poți alege să pui mai mult?

Da. Iar asta e partea pe care nu am văzut-o explicată nicăieri.

Proiectul de ghid spune trei lucruri care, puse cap la cap, îți dau o pârghie reală:

• articolul 19 alineatul 1: solicitantul declară valoarea contribuției proprii, alături de capacitatea sistemului de stocare. Sunt cele două valori pe care le completezi tu în cerere, nu unele calculate automat din ofertă.
• articolul 5 alineatul 2: finanțarea este de maximum 75%, dar nu mai mult de 15.000 de lei. Un plafon, nu o sumă garantată.
• articolul 7: contribuția proprie e suma reprezentând cel puțin 25% din valoarea totală. O podea, nu o valoare fixă.

Deci procentul contribuției e o variabilă pe care o alegi, între 25% și cât vrei tu. Iar dacă alegi mai mult, ceri de la AFM mai puțin.

Cele două căi până la 50 de puncte

Calea întâi: proiect mai mare. Ceri în continuare maximul, dar faci proiectul destul de scump încât cei 15.000 de lei să reprezinte sub 37,5% din el. La 12 kWh, asta înseamnă un proiect de cel puțin 40.000 de lei. Ai mai mult echipament pe bani mai mulți, dar e o cheltuială reală.

Calea a doua: ceri mai puțin. Declari 62,5% contribuție pe proiectul pe care îl ai deja. Nu schimbi nimic la instalație. Doar renunți la o parte din finanțare.

Iată cât costă a doua cale, la aceeași baterie de 12 kWh, în trei configurații de preț:

Proiectul tău	Ceri maximul	Declari 62,5%	Cât cedezi	Preț pe punct
13.700 lei (ecosistem deschis)	10.275 lei, 10 puncte	5.138 lei, 50 puncte	5.138 lei	128 lei
20.900 lei (zona de mijloc)	15.000 lei, 11,8 puncte	7.838 lei, 50 puncte	7.163 lei	188 lei
29.900 lei (ecosistem închis)	15.000 lei, 29,8 puncte	11.213 lei, 50 puncte	3.788 lei	188 lei

Coloana din dreapta e cea care contează. Un punct luat pe calea asta costă între 128 și 188 de lei.

Compară cu cealaltă pârghie evidentă, capacitatea: un kWh în plus înseamnă 2,5 puncte în plus și te costă între 850 de lei, la o baterie ieftină, și 2.200, la una scumpă, adică între 340 și 880 de lei punctul. Deci a cere mai puțini bani rămâne de aproape două până la aproape șapte ori mai ieftin, pe punct, decât a cumpăra mai multă baterie.

Observă și inversarea: proiectul ieftin, cel mai penalizat de formulă, e și cel la care reparația e cea mai ieftină. 5.138 de lei cedați îi aduc 40 de puncte. Cel cu Huawei plătește la fel pe punct, dar avea și mult mai puțin de recuperat.

62,5% e optimul exact

Nu are rost să treci peste. La 70% contribuție iei tot 50 de puncte, pentru că acolo se plafonează criteriul. Diferența dintre 62,5% și 70% e bani la care ai renunțat degeaba.

Nici sub nu are rost, dacă îți permiți. În jurul pragului, fiecare procent în minus te costă aproximativ două puncte, într-o competiție unde proiectele se aleg în ordinea descrescătoare a scorului. Formula nouă e mai abruptă decât cea din august, deci și pierderea e mai mare.

Deci socoteala e simplă: 62,5%, nici mai mult, nici mai puțin. Poți verifica pe cifrele tale în simulatorul nostru, care are un mod dedicat pentru asta.

Merită schimbul?

Depinde de ce compari.

Dacă privești izolat, cedezi bani. Cel cu proiectul de 13.700 renunță la 5.138 de lei, adică jumătate din finanțarea la care avea dreptul. Sună prost.

Dar dosarul cu 10 puncte pe contribuție și 30 pe capacitate, adică o baterie de 12 kWh, adună 40 de puncte. Cum nimeni nu poate coborî sub 35, atât cât dau contribuția minimă și bateria minimă de 10 kWh, un scor de 40 din 100 înseamnă că stai la cinci puncte deasupra podelei. Într-o competiție cu aproximativ 27.000 de locuri finanțate și un public potențial care, de când bateria deja montată nu mai descalifică, nu se mai oprește la cei 231.000 de prosumatori fără stocare, nu e o poziție confortabilă. Iar un dosar care nu prinde finanțare valorează zero lei, nu 10.275.

Privit așa, nu e o cheltuială, e o asigurare. Plătești ca să nu rămâi pe dinafară.

Alegerea rămâne a ta și depinde de cât de aglomerată crezi că va fi sesiunea. Rămâne a ta și în sensul cel mai literal, pentru că bateria nu e obligatorie pentru niciun prosumator, iar programul este un stimulent, nu o cerință. Ce nu ar trebui să faci e să iei decizia fără să știi că există.

Două lucruri de care să ții cont

Primul, cel dur. Punctajul acordat la înscriere nu se majorează, iar ordinea de selecție nu se modifică. Forma consolidată a înmuiat puțin regula veche, dar nu în favoarea celui care declară optimist: la evaluare se respinge cine a declarat informații care, verificate, duc la un punctaj inferior celui primit la înscriere, iar la decontare, dacă valorile reale sunt mai mici decât cele declarate și ar da un punctaj mai mic, AFM nu decontează. Dacă valorile reale ies egale sau mai mari, e în regulă și punctajul rămâne neschimbat. Deci dacă declari 62,5%, chiar trebuie să plătești 62,5%, iar factura trebuie să o arate. Corelarea dintre ce declari în cerere și ce dovedești cu acte este exact partea pe care o acoperim la depunerea dosarului Casa Verde 2026.

Al doilea, o rezervă pe care preferăm să o spunem decât să o ascundem. Nu putem confirma încă dacă aplicația informatică a AFM va permite efectiv declararea unei contribuții proprii mai mari decât cea rezultată automat din ofertă. Ghidul spune că o declari și că finanțarea e de maximum, deci logic ar trebui să se poată. Comportamentul aplicației nu e însă documentat nicăieri, iar aplicația nu există încă public. Consultarea publică s-a închis pe 1 septembrie, deci observația nu mai poate fi trimisă pe canalul de transparență, dar rămâne o întrebare de pus la AFM în ziua în care se deschide aplicația.

Ce faci concret

Calculează-ți întâi scorul cu cifrele reale din oferta pe care ai primit-o. Dacă ieși sub 50 pe contribuție, ai cele două căi de mai sus și acum știi cât costă fiecare. Dacă ieși deja la 50, nu ai ce optimiza acolo: diferența o face capacitatea, detaliată în analiza despre cum îți crești punctajul.

Merită și o privire la modul în care se ajunge la plafon, pentru că el explică toată mecanica de mai sus: e în analiza plafonului de subvenție. Iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească bateria, de la tehnologie până la numărul de cicluri, sunt în ce cere ghidul de la bateria ta.

Consultarea publică s-a închis pe 1 septembrie, iar forma consolidată a apărut pe 9 septembrie. Până la ordinul final, tot ce scrie mai sus e aritmetica unei propuneri, nu o regulă în vigoare. Stadiul îl ținem la zi în calendarul programului.

Dacă vrei să ne uităm împreună la oferta ta și la punctajul pe care îl poți atinge realist, scrie-ne.