Stocarea a intrat în definiția legală a prosumatorului

De pe 26 iulie 2026, stocarea nu mai este o anexă tăcută la statutul de prosumator. Este scrisă în definiție. Legea 160/2026, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 603 din 23 iulie 2026, modifică art. 3 pct. 95 din Legea energiei 123/2012 și spune explicit că prosumatorul poate stoca energia electrică produsă și poate vinde energia stocată.

Pare o chestiune de vocabular juridic. Nu este. Definiția din art. 3 este locul de unde pornesc toate celelalte reglementări, contracte și proceduri care se referă la prosumator. Ce nu apare acolo se rezolvă prin interpretare, iar interpretarea este exact terenul pe care un om cu o baterie de 10 kWh în camera tehnică pierde întotdeauna, pentru că nu are cu ce să o susțină.

Ce spunea definiția înainte și ce lăsa deschis

Până la modificarea din iulie 2026, prosumatorul era descris ca un client final care produce energie electrică pentru consumul propriu și poate livra surplusul în rețea. Producere, consum, livrare. Stocarea nu figura.

Din punct de vedere practic, asta nu însemna că bateriile erau interzise. Zeci de mii de gospodării românești aveau deja stocare montată și funcțională. Însemna altceva: bateria era o instalație tolerată, nu una recunoscută în chiar textul care definește cine e prosumator. Iar de aici porneau întrebările pe care nimeni nu le putea închide cu un articol de lege.

Cea mai spinoasă dintre ele: energia care a intrat în baterie la ora 13 și a ieșit din baterie la ora 21, apoi a plecat în rețea, mai este „energie produsă din surse proprii”? Sau, trecând prin acumulator, devine altceva? Cine voia să fie sever putea argumenta că da, devine altceva, tocmai pentru că definiția vorbea despre energie produsă și livrată, nu despre energie stocată și apoi livrată.

Nimeni nu avea nevoie de un răspuns în ziua în care punea bateria. Aveai nevoie de el mai târziu, când discutai o clauză de contract cu furnizorul, când voiai să valorifici altfel energia din stocare sau când o procedură nouă trebuia scrisă pentru un caz care nu era prevăzut nicăieri. În lipsa unui text clar, fiecare situație se rezolva cu argumente, nu cu o referință.

Ce s-a schimbat în text, concret

Modificarea adaugă două verbe în definiția prosumatorului: a stoca și a vinde energia stocată.

Primul verb, a stoca, mută bateria din zona de echipament auxiliar în zona de activitate recunoscută a prosumatorului. Nu mai e un accesoriu peste care legea trece în silă. Face parte din ce înseamnă, prin definiție, să fii prosumator.

Al doilea verb, a vinde energia stocată, este cel care contează mai mult pe termen lung. Închide exact ambiguitatea descrisă mai sus: kilowatt-ora care a trecut prin acumulator rămâne energia ta, cu care ai dreptul să faci ce ai dreptul să faci cu energia produsă direct. Trecerea prin baterie nu îi schimbă statutul juridic.

Pentru cineva care își pune baterie în 2026, câștigul imediat nu se măsoară în lei pe factură. Se măsoară în teren solid: pornești orice discuție cu furnizorul sau cu operatorul de la un text care te include, nu de la un text care te ignoră. Este diferența dintre „nu scrie nicăieri că nu se poate” și „scrie că se poate”.

Diferența s-a văzut în practică la câteva zile distanță, când statul le-a cerut public prosumatorilor cu stocare să injecteze energie în rețea la orele de seară. O astfel de solicitare presupune, ca premisă, exact dreptul recunoscut acum în definiție: acela de a valorifica energia trecută prin acumulator.

Legătura cu compensarea lunară: aici apar banii

Cealaltă schimbare mare din Legea 160/2026 este ritmul compensării. Compensarea cantitativă se face acum lunar, pe perioada de facturare, pentru instalații de până la 200 kW pe loc de consum. Înainte, orizontul era de 24 de luni.

Un prosumator ar putea trage concluzia greșită: dacă tot mi se compensează energia lună de lună, la ce îmi mai trebuie baterie? Concluzia corectă este exact pe dos, și motivul stă în două detalii ale mecanismului.

Primul detaliu: fereastra de decontare s-a scurtat. Legea pune față în față, în cadrul aceleiași perioade de facturare, consumul din rețea, producția luată în calcul până la nivelul consumului și surplusul care depășește consumul. Ce trece peste consumul perioadei intră în categoria surplus și se tratează separat, nu se mai reportează doi ani ca înainte. Bateria face precis lucrul de care ai nevoie într-o fereastră scurtă: mută energia de la prânz la seară, adică în interiorul aceleiași perioade de facturare, unde compensarea o poate întâlni.

Al doilea detaliu, cel pe care aproape nimeni nu îl citește: cele trei componente se evaluează la prețul energiei active din contractul de furnizare, fără taxe și tarife. Compensarea atinge componenta de energie. Nu atinge tarifele de rețea și celelalte componente calculate pe energia efectiv luată din rețea. Un kilowatt-oră consumat din baterie nu trece prin contor în niciun sens, deci nu ajunge deloc în zona pe care compensarea nu o acoperă.

Pus altfel: compensarea lunară și bateria lucrează pe felii diferite ale facturii. Prima îți rezolvă componenta de energie a kilowatt-orelor pe care le iei din rețea. A doua reduce chiar numărul de kilowatt-ore pe care le iei din rețea.

Un exemplu cu o casă de 5 kW

Ipoteză de calcul, ca să se vadă mecanismul, nu ca promisiune de rezultat. O casă cu sistem de 5 kW, într-o zi însorită de vară:

• între ora 10 și ora 17, sistemul produce mai mult decât consumă casa, fiindcă la ora aceea consumul e mic, adică frigider, standby, eventual o pompă;
• între ora 19 și ora 23 se întâmplă invers: aragaz electric sau plită, mașină de spălat, iluminat, televizor, încărcarea telefoanelor. Producția e zero.

Fără baterie: surplusul de la prânz pleacă în rețea. Seara cumperi din rețea. Compensarea lunară pune cele două cantități față în față la nivelul componentei de energie, ceea ce e un progres real față de decontul la 24 de luni. Dar kilowatt-orele consumate seara au traversat contorul, deci pe ele se calculează tarifele de rețea și restul componentelor.

Cu baterie: surplusul de la prânz nu mai pleacă. Stă în acumulator și se consumă seara, în casă. Cantitatea care ajunge în rețea scade, cantitatea pe care o cumperi seara scade, iar partea de producție care ar fi intrat în categoria surplus se transformă în consum propriu.

În ambele scenarii legea funcționează în favoarea ta. Diferența e cât din energia produsă ajunge să fie tratată de mecanismul de compensare, care are limitele lui, și cât rămâne în casă, unde nu are limite. Calculul detaliat al economiei, cu cifre pe an, este în articolul despre economia cu baterie plus compensarea cantitativă.

Ce nu schimbă recunoașterea stocării

Ca să nu rămână așteptări false, câteva lucruri pe care noua definiție nu le rezolvă.

Nu îți dă un preț mai bun pentru energia vândută. Prețul rămâne cel din mecanismele legii, adică prețul energiei active din contract pentru zona de compensare cantitativă, respectiv prețul mediu ponderat din piața pentru ziua următoare pentru instalațiile între 200 și 400 kW pe loc de consum. O casă obișnuită nu ajunge niciodată în al doilea interval.

Nu te scutește de procedura de racordare. Avizul tehnic de racordare, contorul bidirecțional și contractul de prosumator rămân condiții pentru statutul de prosumator, indiferent de ce ai în camera tehnică.

Nu aduce reguli tehnice noi despre montajul bateriei. Cerințele de amplasare, de protecții și de siguranță vin din normele tehnice și din documentația echipamentului, nu din definiția de la art. 3.

Nu transformă bateria într-o obligație. Recunoașterea stocării în definiție înseamnă un drept, nu o cerință: nicio lege în vigoare nu obligă prosumatorii să monteze acumulatori, iar prevederea votată în 2024 în acest sens a fost eliminată din text înainte să producă vreun efect.

Și nu înlocuiește normele secundare, despre care scriem mai jos.

Casa Verde Baterii: legea e publicată, ghidul AFM nu

Aici apare confuzia cea mai costisitoare din vara asta, și o spunem cât se poate de direct: sunt două documente diferite, emise de două instituții diferite, cu calendare diferite.

Legea prosumatorilor, adică Legea 160/2026, este publicată în Monitorul Oficial și în vigoare din 26 iulie 2026. Aici nu mai e nimic de așteptat.

Ghidul de finanțare al programului Casa Verde Baterii, care se emite de Administrația Fondului pentru Mediu, nu este încă aprobat (ordinul final nu e publicat în Monitorul Oficial). Programul are 400 de milioane de lei alocați prin HG 398/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 432 din 22 mai 2026, anexa 2b, cod 09. Bugetul există, obiectul programului este stabilit, adică baterii retrofit la prosumatori existenți, iar din 18 august 2026 există și un proiect de ghid, cu criteriile exacte și plafonul pe dosar, ajuns pe 9 septembrie 2026 în formă consolidată, după închiderea consultării publice; data sesiunii vine separat, prin dispoziția președintelui AFM.

Sesiunea de înscriere este estimată în toamna lui 2026. Plafonul din proiectul de ghid este de maximum 15.000 de lei pe dosar, cu finanțare de cel mult 75% din valoarea proiectului, iar capacitatea minimă a bateriei, coborâtă la 10 kWh în forma consolidată, se combină cu un standard de cost de 1.500 de lei pe kWh. Rămâne un proiect până la aprobarea prin ordin.

Faptul că legea a fost publicată nu grăbește și nu întârzie ghidul. Cine așteaptă „publicarea legii” ca să depună dosar așteaptă documentul greșit. Ce e confirmat și ce e doar estimare, punct cu punct, este în ghidul despre ce este Casa Verde Baterii 2026, iar termenele pe măsură ce se clarifică sunt urmărite în calendarul programului.

Un lucru care nu se schimbă cu nicio lege: programele AFM au funcționat pe principiul primul venit, primul servit, iar bugetul se epuizează mult mai repede decât numărul de solicitanți eligibili. La Casa Verde Baterii, proiectul de ghid schimbă regula și trece selecția pe punctaj, dar concurența pe același buget rămâne aceeași. Un dosar complet nu garantează aprobarea, dar un dosar incomplet garantează respingerea.

Actualizare, 9 septembrie 2026: ordinea depunerii este mecanismul ediției 2024. Pentru sesiunea care urmează, proiectul de ghid a înlocuit-o cu un punctaj de maximum 100 de puncte, calculat automat de aplicație, iar forma consolidată publicată pe 9 septembrie, după închiderea consultării, a rescris criteriile. Au rămas două: contribuția proprie, punctată cu 30 × (contribuția proprie / finanțarea acordată de AFM), plafonat la 50 de puncte, și capacitatea de stocare, punctată cu kWh × 2,5, plafonat tot la 50 de puncte și atins la 20 kWh. Criteriul puterii instalate a panourilor, care valora 20 de puncte, a fost eliminat și din punctaj, și din departajare; la punctaj egal se compară, în ordine, valoarea contribuției proprii, capacitatea de stocare și abia la final data și ora înscrierii. Rămâne proiect până la aprobarea prin ordin.

Scara pieței, în cifre ANRE

La 31 mai 2026, ANRE raporta 346.194 de prosumatori racordați la rețea, dintre care 312.191 persoane fizice și 34.003 persoane juridice, cu o putere instalată totală de 3.897,36 MW, adică 1.998,80 MW la persoane fizice și 1.898,55 MW la persoane juridice.

Dintre aceștia, 114.780 aveau deja o formă de stocare instalată, 111.277 persoane fizice și 3.503 persoane juridice, ceea ce înseamnă în jur de 33% din total. Rămân 231.414 de prosumatori fără baterie.

Cifra din urmă este piața pe care o vizează programul de stocare. Comparată cu cele 400 de milioane de lei disponibile (aproximativ 27.000 de dosare estimate), acoperirea este de aproximativ 12% din baza eligibilă, deci concurența pentru punctaj va fi puternică; nu viteza depunerii decide, ci punctajul obținut. Raportul dintre buget și numărul de solicitanți potențiali, cu ipotezele de calcul, este detaliat în analiza despre câți prosumatori prind efectiv finanțarea.

Ce mai lipsește: normele ANRE

Legea e în vigoare, dar mecanica de la factură depinde de normele secundare. ANRE are 60 de zile de la intrarea în vigoare pentru a modifica metodologia din Ordinul 15/2022, deci un termen care cade în jurul datei de 24 septembrie 2026. Până când metodologia modificată apare, mecanismele nu sunt operaționale în practică la nivelul facturării.

Diferența pe care e util să o ții minte: dreptul îl ai din 26 iulie 2026, procedura prin care furnizorul îl pune în factură se scrie în perioada următoare. Recunoașterea stocării în definiție nu depinde de norme, e text de lege și se aplică direct. Modul în care se calculează lună de lună compensarea, da, depinde.

Ce faci practic în lunile astea

1. Verifică statutul de prosumator. Contract de prosumator activ cu furnizorul și certificat de racordare de la operatorul de distribuție. Dacă sistemul a fost montat de altcineva și nu ai copiile documentelor, cere-le acum.
2. Verifică valabilitatea actelor înainte de sesiune. Actul de identitate, certificatul fiscal ANAF și certificatul de la primărie au termene diferite de valabilitate, iar un act scos prea devreme expiră exact când se deschide sesiunea. Ce intră în dosar și în ce ordine se pregătește fiecare piesă sunt descrise la depunerea dosarului Casa Verde 2026.
3. Dimensionează bateria pe consumul de seară, nu pe puterea sistemului. Capacitatea utilă contează în raport cu kilowatt-orele pe care le muți din zi în noapte, nu ca număr de vitrină.
4. Păstrează facturile și citirile din perioada de tranziție până la normele ANRE, ca să poți verifica regularizarea.
5. Nu semna și nu plăti pentru „trecerea la noua lege”. Modificările se aplică direct contractelor de furnizare aflate în derulare, fără reînnoire.

Dacă ai deja panouri și contract de prosumator activ și vrei să adaugi stocare, situația ta se pregătește acum, nu în săptămâna sesiunii. Ca să vedem ce documente îți lipsesc, cum stai cu dimensionarea și ce se poate face concret pe cazul tău, contactează-ne pentru o evaluare.